ANAF prin ANV (Agentia Nationala a Vamilor) incalca facilitatile vamale acordate in baza Legii nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii cu completarile si modificarile ulterioare

In baza Legii nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii cu completarile si modificarile ulterioare, OUG 297/2000, Legea nr. 415/11 iulie 2001, HG nr. 244/2001 - norme metodologice de aplicare a Legii 133/1999 au fost acordate o serie de facilitati economico-financiare, fiscale si bancare, printre care aminitim, "scutirea de la plata taxelor vamale pentru masinile, instalatiile, echipamentele industriale, know-how, care se importa in vederea dezvoltarii activitatilor proprii de productie si servicii", dupa cum este prevazut de art. 21¹ introdus prin OUG 297/2000.

Pentru a putea beneficia de aceste facilitati, intreprinderile erau obligate, potrivit dispozitiilor Legii 415/2001 pentru aprobarea OUG 297/2000 de completare a legii 133/1999, la urmatoarele: "Investitiile realizate potrivit prezentului articol, vor ramane in patrimoniul intreprinderilor mici si mijlocii cel putin o perioada egala cu jumatate din durata de functionare a acestora." (art. 21², al.3). Aceasta perioada era reglementata, prin H.G nr.964/1998 pentru aprobarea clasificatiei si a duratelor normale de functionare a mijloacelor fixe. In cazul mijloacelor de transport care au facut obiectul unor facilitati de import fara plata taxelor vamale, durata normala de functionare era prevazuta la 6 ani, astfel era obligatoriu ca mijloacele de transport importate sa ramana in patrimoniul firmei cel putin 3 ani.( adica 1/2 din 6 ani).
Deci, pentru ca intreprinderea sa nu vina in contradictie cu prevederile Codului Vamal era obligatoriu sa respecte prevederile mai sus mentionate.

B. Prezentarea problemei

Fara a lua in considerare prevederile Legii 415/2001, pct. 3 , art. 21², al 3 ("Investitiile realizate potrivit prezentului articol, vor ramane in patrimoniul intreprinderilor mici si mijlocii cel putin o perioada egala cu jumatate din durata de functionare a acestora." Autoritatea Nationala a Vamilor, prin inspectorii Serviciului de supraveghere si control vamal, invoca nerespectarea art. 71 din Legea nr. 141/ 1997 pentru aplicarea Codului Vamal, conform caruia - Importatorii sau beneficiarii importului de marfuri destinate unei anumite utilizari, in cazul in care, ulterior declaratiei vamale, schimba utilizarea marfii, sunt obligati sa instiinteze inainte Autoritatea Vamala, care va aplica regimul tarifar vamal conform noii utilizari, coroborat cu art. 19 din HG nr. 244/ 15 februarie 2001 , "la schimbarea destinatiei bunurilor importate, scutite de la plata taxelor vamale, intreprinderile mici si mijlocii sunt obligate sa indeplineasca formalitatile legale privind importul bunurilor si sa achite drepturile de import. In acest caz, valoarea in vama, se calculeaza la cursul de schimb valutar valabil in ziua constatrii schimbarii destinatiei bunurilor in cauza", insa in nici unul din actele normative mentionate, nu este precizata durata minima de mentinere a destinatiei bunurilor in patrimoniul firmei.

In ciuda acestor evidente, acestia calculeaza taxa vamala, accize, suprataxa, TVA, comision vamal, dobanzi si penalitati, de la data schimbarii destinatiei bunului importat cu facilitati, desi aceasta s-a petrecut dupa expirarea termenului minim stabilit prin Legea nr.415/2001.

Fata de cele precizate mai sus, dorim sa subliniem inca o data nerespectarea de catre unele autoritati (in speta Agentia Nationala de Administrare Fiscala si Autoritatea Nationala a Vamilor ) a unor facilitati create in scopul de a incuraja dezvoltarea sectorului IMM.

Demersul nostru are la baza mai multe sesizari venite din partea unor IMM -uri care, de buna-credinta, au aplicat si beneficiat de avantajele oferite de facilitatile Legii 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii si care acum se vad nevoite, datorita obtuzitatii unor inspectori, sa scoata bani grei din buzunar, sa apeleze la instantele de judecata, sa piarda timp si nervi pentru a demontra corectitudinea lor pusa la indoiala.