I. CADRUL LEGAL AL UCENICIEI LA LOCUL DE MUNCA ÎN ROMÂNIA
1. Art. 205 - art. 213 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 72 din data de 5 februarie 2003, cu modificarile ulterioare;
2. Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de munca, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 907 din data de 11 octombrie 2005 (care a intrat în vigoare la data de 11 februarie 2006);
3. Hotarârea Guvernului nr. 234/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de munca, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 196 din data de 2 martie 2006, modificata prin Hotarârea Guvernului nr. 1085/2006, publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 727 din data de 25 august 2006.
II. DATE STATISTICE
Potrivit evidentelor ANOFM, pâna la data de 31 august 2006:
- a fost autorizat un singur angajator pentru organizarea formarii profesionale prin ucenicie la locul de munca si încheierea de contracte de ucenicie la locul de munca (este persoana fizica autorizata, din judetului Iasi, fiind autorizat în meseria de lucrator în comert);
- a fost atestat un singur maistru de ucenicie pentru calificarea lucrator în comert (în cadrul angajatorului autorizat).
III. DIFICULTATI SEMNALATE DE ANGAJATORI SI DE MAISTRI
1. Pentru persoanele care se atesta ca maistru de ucenicie, existenta obligativitatii participarii la un program de formare a formatorilor - este principala dificultate, deoarece:
a. la nivelul României sunt putini furnizori de formare profesionala autorizati pentru formare de formatori;
b. unii angajatori au rezerve privind scoaterea din productie pentru cursuri a viitorilor maistrii de ucenicie.
2. Elaborarea unei documentatii laborioase în vederea autorizarii si lipsa personalului care să se implice în aceasta actiune;
3. Pentru unele meserii simple persoanele care ar trebui sa fie atestate ca maistru de ucenicie nu detin conditiile de acces la programele de formare a formatorilor (exp. pentru împletitor nuiele formatorul, apartine grupei majore 2 din Clasificarea Ocupatiilor din România, trebuind sa fie specialist în probleme de personal si pregatire profesionala, în special în ce priveste recrutarea sau formarea profesionala a personalului, analiza locurilor de munca si orientarea profesionala);
4. Alegerea de catre unii agenti economici a variantei autorizarii lor ca furnizori de formare profesionala a adultilor, calificându-si astfel si personalul actual (necalificat) si noii angajati;
5. Majoritatea angajatorilor prefera sa îsi califice angajatii sau sa angajeze personal deja calificat prin programele de formare profesionala a adultilor oferite de furnizorii de formare, programe care au durate de 3, 6 sau 9 luni.
6. Factori externi (aparitia târzie a Normelor de aplicare a Legii nr.279/2005, procesul relativ greoi de autorizare a angajatorilor si de acreditare a maistrilor de ucenicie).
IV. ÎN LOC DE CONCLUZII - MASURI NECESARE PENTRU DEZVOLTAREA FORMARII PROFESIONALE PRIN UCENICIE
1. Adoptarea unor masuri legislative, de simplificare a procedurilor de autorizare a angajatorilor si de acreditare a maistrilor de ucenicie (simplificarea documentatiei, reducerea termenelor de autorizare, etc.);
2. Adoptarea unor masuri legislative prin care autorizarea si evaluarea formarii profesionale prin ucenicie sa fie stabilita nu în sarcina MMSSF, ci în sarcina unor organizatii neguvernamentale, de utilitate publica, competente;
3. Transferul centrului de greutate privind ucenicia de la nivelul întreprinderilor la nivelul organizatiilor patronale si asociatiilor mestesugarilor;
4. Adoptarea unor masuri legislative privind reducerea semnificativa a fiscalitatii asupra fortei de munca pentru angajatorii care încheie contracte de ucenicie;
5. Derularea unor programe de informare si consultanta pentru angajatori, în special pentru IMM-uri, în domeniul pregatirii dosarelor necesare autorizarii angajatorilor si acreditarii maistrilor de ucenicie;
6. Realizarea de parteneriate public-private între organizatiile patronale si ale mestesugarilor, pe de o parte, si autoritatile publice centrale cu competente în domeniul uceniciei (MMSSF, CNFPA, ANOFM) si cu autoritatile publice locale (exp. dezvoltarea unor centre de formare profesionala);
7. Realizarea de programe de formare profesionala pentru formare de formatori;
8. Realizarea de proiecte pentru dezvoltarea formarii profesionale prin ucenicie, cu cofinantare de la bugetul de asigurari de somaj, bugetele locale si din fonduri europene;
9. Valorificarea bunelor practici europene (germane) în domeniul uceniciei.
|
