DOUĂ ABSENŢE IMPARDONABILE DIN PROIECTUL NOULUI COD CIVIL: CONVENŢIILE CIVILE ŞI CONTRACTELE DE CESIUNE A DREPTURILOR DE AUTOR

I. PROIECTUL NOULUI COD CIVIL

Ministerul Justiţiei este iniţiatorul Proiectul Noului Cod civil, care, în ansamblul său, urmăreşte ideea de a promova o concepţie monistă de reglementare a raporturilor de drept privat într-un singur cod. Proiectul Noului Cod civil încorporează majoritatea reglementărilor privitoare la persoane, relaţiile de familie şi relaţiile comerciale, având în vedere şi dispoziţiile de drept internaţional privat, ce fac actualmente obiectul unei legi distincte.

          Proiectul Noului Cod civil are următoarea structură:

1. Titlul preliminar
2. Cartea I - Despre persoane
3. Cartea a II-a -  Despre familie
4. Cartea a III-a - Despre bunuri
5. Cartea a IV-a - Despre moştenire şi liberalităţi
6. Cartea a V-a – Despre obligaţii
7. Cartea a VI-a – Despre prescripţia extinctivă, decăderea şi calculul termenelor
8. Cartea a VII-a - Dispoziţii de drept internaţional privat.

Intenţia declarată a iniţiatorului este modificarea fundamentală de concepţie, revizuirea reglementării contractelor, inclusiv a celor destinate, în special profesioniştilor, includerea în Codul civil a reglementării unor contracte specifice lumii bancare.

Cu toate aceste aspecte pozitive, deşi la nivel declarativ s-a urmărit impactul pozitiv asupra mediului de afaceri, Proiectul Noului Cod civil nu cuprinde nici o reglementare privind:

1. Convenţiile civile de prestări de servicii încheiate cu persoanele fizice şi nici
2. Contractele civile de cesiune a drepturilor de autor.

II. POZIŢIA CNIPMMR PRIVIND PROIECTUL NOULUI COD CIVIL

1. CNIPMMR solicită completarea Titlului IX din proiectul Codului civil cu un nou capitol (cap. XXI) privind reglementarea convenţiilor civile de prestări servicii.

Capitolul XXI - Convenţiile civile de prestări de servicii încheiate cu persoanele fizice

Art. 2287¹
(1) Se pot încheia convenţii civile de prestări de servicii cu persoane fizice, în următoarele situaţii:
a) pentru desfăşurarea, cu regularitate, a unor activităţi care nu depăşesc, în medie, 3 ore pe zi;
b) activitatea este prestată în folosul asociaţiilor de proprietari sau, după caz, de locatari, cu excepţia cazurilor pentru care se încheie contracte de muncă;
c) pentru desfăşurarea unor activităţi temporare sau ocazionale, în cadrul unor proiecte, care au o durată de derulare de maximum 3 ani.
(2) Pentru încheierea convenţiilor civile de prestări de servicii nu sunt necesare obţinerea de autorizaţii speciale sau avize prealabile.

Art. 2287²
(1) Persoanele juridice care folosesc personal încadrat cu convenţie civilă de prestări de servicii au obligaţia să întocmească aceste convenţii în formă scrisă şi să le înregistreze într-un registru special.
(2)În cazul societăţilor comerciale, regiilor autonome şi altor persoane juridice de drept privat, activităţile pentru care se foloseşte personal încadrat cu convenţie civilă de prestări de servicii se stabilesc de consiliile de administraţie.
(3)Angajatorii prevăzuţi la alin. (1) au obligaţia să înregistreze convenţiile civile de prestări de servicii la inspectoratele teritoriale de muncă, în termen de 20 de zile de la încheierea acestora.
(4) Angajatorii care au înfiinţat sedii secundare în alte judeţe decât în cel unde angajatorul îşi are sediul pot solicita înregistrarea convenţiilor civile de prestări de servicii la inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea sediul secundar.

Motivaţie:

1. În actualul Cod civil există reglementări privind convenţiile civile de prestări de servicii încheiate cu persoanele fizice.
2. Codul fiscal – Legea nr. 571/2003 reglementează regimul fiscal al convenţiilor civile (plata impozitului, cu reţinere la sursă).
3. Măsurile Guvernului de interdicţie a cumulului pensiei cu salariul sunt motivate de posibilitatea încheierii de convenţii civile, fără existenţa unor reglementări corespunzătoare.
4. Limitarea în prezent a sferei de aplicare a convenţiilor civile numai la persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice în mod independent nu corespunde practicilor din celelate ţări ale U.E. şi nu asigură soluţii corespunzătoare pentru multe situaţii practice (exp.: activităţile temporare a căror durată medie este de sub 3 ore/zi sau activităţile ocazionale).
5. Practica evidenţiază existenţa numeroaselor situaţii în care încheierea unui contract de muncă (pentru 1 zi sau pentru unele lucrări ocazionale) nu reprezintă o soluţie corespunzătoare.

2. CNIPMMR solicită completarea Titlului IX din proiectul Codului civil cu un nou capitol (cap. XXII) privind contractele civile de cesiune a drepturilor de autor.

Capitolul XXII - Contractele civile de cesiune a drepturilor de autor

Art. 2287³

1. Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite, prin încheierea unor contracte civile de  cesiune exclusivă ori neexclusivă.
2. Condiţiile încheierii şi derulării contractelor civile de cesiune a drepturilor de autor se stabilesc prin lege specială.

Motivaţie:

1. Contractele de cesiune a drepturilor de autor sunt contracte civile, care trebuie menţionate în Codul civil.

1. Reconfirmarea reglementării contractelor civile de cesiune a drepturilor de autor este în conformitate cu Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European şi Consiliului, cu principiile Strategiei de la Lisabona şi asigură cadrul pentru crearea condiţiilor evoluţiei societăţii bazate pe cunoştinţe în România.

1. Necesitatea încurajării investiţiilor substanţiale în creativitate şi inovaţie, inclusiv în infrastructura reţelei, care vor conduce la o creştere şi o competitivitate ridicată a industriei.

1. Luarea în considerare a diverselor implicaţii sociale, societale şi culturale ale societăţii informaţionale, care fac necesară menţinerea reglementării specifice, stabilite prin Legea nr. 8/1886.

1. Asigurarea cadrului legal stimulativ pentru recompensarea şi impozitarea muncii creative şi artistice.

1. Menţinerea caracterului independent al activităţilor care generează drepturi de autor şi conexe, în cadrul unor contracte civile, şi nu impunerea subordonării lor unui angajator, în cadrul unor relaţii de muncă.