NU REDUCERII LIMITELOR PEDEPSELOR PENTRU INFRACŢIUNILE DE CORUPŢIE ŞI CONTRA PATRIMONIULUI STABILITE ÎN PROIECTUL NOULUI COD PENAL – CERINŢE ALE IMM-URILOR DIN ROMÂNIA!

I. NOUL COD PENAL ŞI DE PROCEDURĂ PENALĂ – CRITICI GENERALE

1. Elaborarea Codului penal şi a Codului de procedură penală s-a realizat în mod netransparent, fără implicarea partenerilor sociali şi fără dezbaterea lor în cadrul Comisiei de dialog social de la nivelul Ministerului Justiţiei. Nu au fost publicate analizele nevoii de reglementare, studiile criminologice pe care s-a bazat, indicatorii de statistică judiciară reţinuţi în analiză şi nici analizele de impact şi proiecţiile privind aplicarea noului Cod.

2. O critică esenţială adusă proiectului este aceea că nu realizează obiectivul major al oricărui cod şi anume acela de a face unificarea şi sistematizarea în domeniu.
Dispersarea în multe legi penale speciale a faptelor incriminateca infracţiuni a constituit şi constituie un obstacol în eficientizarea activităţii practice şi în realizarea unei practici unitare. Unificarea în acest sens nu s-a realizat, proiectul conţinând relativ puţine infracţiuni din legi speciale. Actualul proiect urmează să ia locul codului penal deja adoptat prin Legea nr. 301/2004, în prezent suspendat până la 01.09.2009, ca urmare a constatării unor grave deficienţe care sunt relevate şi în expunerea de motive a actualului proiect, situaţie care nu trebuie repetată.
3. Este neoportună reducerea limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile de corupţie, ţinând cont de importanţa pe care o atribuie societatea valorilor sociale respective, de obligaţiile asumate de România cu privire la combaterea corupţiei şi de criticile deja exprimate în cadrul rapoartelor de monitorizare pentru aplicarea unor pedepse prea blânde persoanelor condamnate pentru asemenea fapte. Prin coborârea limitelor minime de pedeapsă, se poate ajunge la situaţia ca sancţiunile aplicate să nu mai aibă caracter descurajator, în condiţiile unei tendinţe evidente în practică de a aplica pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru infracţiunile de corupţie.
Soluţia logică era creşterea minimului special al limitei de pedeapsă, sau măcar menţinerea maximului special actual, instanţele aplicând sancţiunile în limitele prestabilite de lege.
4. Scăderea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, ca efect al circumstanţelor atenuante, trebuie să intervină doar în situaţii excepţionale, limitative, expres prevăzute de lege.
5. Posibilitatea de suspendare a executării pedepsei cu închisoarea este lărgită din cauza creşterii prin omisiune a limitei pentru concurs de infracţiuni de la 2 la 3 ani pentru sancţiunile pronunţate asupra faptelor de corupţie.
6. Pentru renunţarea aplicării pedepsei este necesar, pe de o parte, să se introducă unele criterii obiective, legate de pericolul generic al faptelor iar, pe de altă parte, să se instituie o condiţie mai severă în ceea ce priveşte intervalul de timp în care făptuitorul nu a mai beneficiat anterior de aplicarea acestei instituţii. Este necesar să nu se poată renunţa la aplicarea pedepsei în cazul infracţiunilor contra vieţii, a celor comise de un major asupra unui minor, al infracţiunilor de trafic de droguri, al infracţiunilor de corupţie şi al celor împotriva intereselor financiare ale comunităţilor europene.
7. Prescripţia răspunderii penale pentru faptele de corupţie, va avea ca efect închiderea unor dosare de mare corupţie şi încetarea procesului penal prin scăderea maximului special al pedepsei, în raport cu care operează prescripţia.
8. Prin modul defectuos de redactare a părţii generale se ajunge la dezincriminarea celei mai mari părţi a faptelor de corupţie deja săvârşite şi, ca atare, la o amnistie parţială indirectă a actelor de corupţie care au măcinat şi afectat grav sistemul social şi dezvoltarea României. Exemplificăm în acest sens: modul de definire a infracţiunii sau echivocul definirilor privind caracterul penal al faptei, care afectează grav claritatea, previzibilitatea şi predictibilitatea politicii penale.
9. De asemenea, proiectul de cod penal şi cel de procedură penală conţin o serie de prevederi care sunt contrare jurisprudenţei Curţii Constituţionaleşi pot afecta eficacitatea legii. Apariţia Camerei preliminare poate avea un efect de bun augur în ceea ce priveşte economia de mijloace în cadrul procesului penal însă, prin modul în care este concepută, ea poate aduce atingere independenţei magistratului procuror, principiilor constituţionale şi valorilor consacrate prin practica CEDO privind dreptul la un proces echitabil (ex: caracterul nepublic dar obligatoriu al deciziei, egalitatea de arme, limitarea controlului judiciar al instanţelor de fond).
II. POZIŢIA CNIPMMR PRIVIND REDUCEREA LIMITELOR PEDEPSELOR INFRACŢIUNILOR DE CORUPŢIE ŞI A CELOR CONTRA PATRIMONIULUI

CNIPMMR îşi exprimă dezaprobarea pentru:

1. Reducerea importantă a limitelor minime şi maxime ale pedepselor pentru luare de mită, traficul de in­fluenţă, cumpărarea de influenţă, delapidare, deturnare de fonduri:
Limitele de pedeapsă scad semnificativ:

• pentru lua­rea de mită de la 3-12 ani în Co­dul actual, la 2-7 ani (pentru medici şi profesori sunt reduse la jumătate) în proiect;
• pentru traficul de in­fluenţă şi cumpăararea de influenţă scad de la 2-10 ani, la 1-5 ani;
• se elimină infracţiunile de primire de foloase necuvenite (cu motivarea includerii ei în luarea de mită, deşi faptele sunt diferite);
• pentru delapidare scad de la 1-15 ani, la 2-7 ani;
• pentru deturnarea de fonduri scad de la 5-15 ani, la 1-5 ani.

Argumente:

• cri­ti­cile formulate de Comisia Eu­ro­peană la adresa pedepselor blânde aplicate de instanţele româneşti pentru fap­te de corupţie;
• fenomenul corupţiei afectează în mod substanţial resursele publice, deturnează instituţiile statului de la misiunea lor, că are, direct sau indirect, un efect negativ zilnic asupra drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi asupra mediului de afaceri;
• Întreaga construcţie juridică a Codului penal, partea generală şi partea specială, au ca efect nesancţionarea efectivă a faptelor de corupţie sau sancţionarea lor modică (în cel mai bun caz). Asemenea sancţiuni vor putea fi considerate acceptabile de către făptuitori, având în vedere beneficiile obţinute din săvârşirea infracţiunii.
• necesitatea descurajării corupţiei prin menţinerea măcăr a actualelor limite minime si maxime ale pedepselor pentru luare de mită, traficul de in­fluenţă, cumpararea de influenţă, precum şi prin angajarea răspunderii penale cu celeritate.

2. Reducerea importantă a limitelor minime şi maxime ale pedepselor pentru infracţiuni contra patrimoniului
Limitele de pedeapsă scad semnificativ pentru infracţiunile contra patrimoniului:

• Pentru furt scad de la 1-12 ani în Co­dul actual, la 6 luni-3 ani sau amendă în proiect, intervenind şi o modificare a procedurii: acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepţia furtului săvârşit prin violare de domiciliu sau sediu profesonal şi  de o persoană având asupra sa o armă.
• Pentru tâlhărie scad: de la 3-18 ani în Co­dul actual, la 2-7 ani şi interzicerea unor drepturi;
• Pentru infracţiunile contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii:
• abuzul de încredere: de la 3 luni - 4 ani sau amendă în Co­dul penal actual, la 3 luni - 2 ani sau amendă în proiect
• abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor: la 6 luni - 3 ani sau amendă în proiect
• bancruta simplă:  la 3 luni - 1 an sau amendă în proiect
• bancruta frauduloasă:  la 6 luni - 5 an în proiect
• gestiunea frauduloasă: de la 6 luni - 5 ani în Co­dul penal actual, la 6 luni - 3 ani sau amendă în proiect

Argumente:

• apărarea patrimoniului, ca valoare care impune aplicarea răspunderii penale;
• creşterea fenomenului infracţionalităţii (extrem de multe cazuri de furt, tâlhărie, etc.);
• necesitatea descurajării infracţiunilor contra patrimoniului prin menţinerea măcăr a actualelor limite maxime ale pedepselor;
• soluţiile propuse sunt în dezacord cu valorile sociale împărtăşite de cetăţeni.